În luna iulie, la Râmnicu Vâlcea, la locul numit Dealul Malului Cetãtuia, un fel de nou pol al fraternitãtii de breaslã, iscat de fremãtãtoarea si contagioasa întru entuziasm personalitate a pictoritei Ecaterina Tina Popa, timp de zece zile, tot atâtia artisti, veniti din mai multe colturi ale tãrii, Pitesti, Iasi, Cluj, Bucuresti si, evident, din primitorul oras din avalul defileului Oltului, încearcã sã punã în operã un proiect conceput în jurul unui incitant simbol: „Fântâna”.
O notiune încãrcatã de semnificatii religioase, mitologice, legendare, folclorice, filosofice, morale, etnologice, poetice, magice... Într-o primã fazã, participantii, cãrora li se vor alãtura si doi comentatori ai fenomenului artistic contemporan, Pavel Susarã si Corneliu Antim, într-o abordare colocvialã a temei propuse si acceptate prin consens de participanti, vor fi relevate deschiderile posibile de materializare, prin mijloace specifice picturii, instalatiei si obiectului pictografiat ale acestui generos concept. Dupã un astfel de preludiu lãmuritor, fiecare artist îsi va elabora propria versiune tãlmãcitoare în douã sau mai multe variante, cele finite urmând a fi expuse la încheierea simpozionului de creatie, atât la „locul facerii”, în ambianta de la Dealul Malului, cât si în sãlile Muzeului de Artã din Râmnicu Vâlcea.
O parte dintre lucrãri vor rãmâne în patrimoniul celor care au initiat aceastã manifestare creativã, care, trebuie spus, este una dintre putinele cu caracter privat (sustinutã, ce-i drept, de nelipsitii sponsori) ce au loc în România postdecembristã.
O experientã cu atât mai demn de luat în seamã si de încurajat, cel putin în aceeasi mãsurã cu care au rãspuns la ea artistii participanti, între care se disting pictorii Margareta Popescu si Mircea Bârloiu din Pitesti, Liviu Suhar din Iasi, Angela Tomaselli din Bucuresti, Epaminonda Tiotiu si Iudit Bodor din Cluj, Ecaterina Popa si Gheorghe Dican din Râmnicu Vâlcea.
„Fântâna” vâlceanã e o promisiune înviorãtoare si rarã într-un timp împovãrat de spuza desertãciunii.
Apã nouã din „Fântâna” vâlceanã
Corneliu ANTIM, critic de artã, scriitor – „Ziarul Financiar”, iunie 2002

Existã, dupã cum se stie, un fel de trufie  sinucigasã a deschizãtorilor de drum, fãrã de care omenirea ar fi rãmas încremenitã în bolgia stearpã a unei prelungi somnolente. Suficient siesi, omul devine rodul propriilor nãluciri, gândul pedepsit pentru desprinderea zborului cutezãtor si lumea ar arãta ca o nesfârsitã transee rãscolitã de bãtãlii fãrã sens. Dar, har Domnului, deschizãtorii de drumuri sunt printre noi, stiuti or nestiuti, mereu vii si neistoviti în aleanul lor de plãmãditori ai omului îmbunãtãtit. Si iatã, acum, în Dealul Malului, din obcina vâlceanã a Cetãtuii, împlinindu-se fapta întemeietoare a unui artist, parcã sã sporeascã aura legendarã a urbei cu podoaba ei dãruitoare.
Tina Popa, cãci despre ea este vorba, nu precupeteste nimic pentru a ridica altare singurilor idoli în care crede cu ardoare: Arta si Prietenia. Simbolul mâinii cu opt (sau mai multe) degete, care va tutela de acum încolo „reuniunile cu picturã” din ograda Tinei, ilustreazã aceastã simbiozã magicã, din care se va întrupa, peste câtiva ani, prima colectie privatã de artã contemporanã din Râmnicu Vâlcea. O initiativã particularã nãscutã din entuziasm, generozitate si încredere în virtutile tãmãduitoare ale artei, în vremuri altfel betegite de prea multe gânduri si gesturi netrebnice si de egoisme pãgubitoare, ce va rodi, si prin voia celorlalti, într-o zestre patrimonialã plinã de noblete si sensibilitate trebuitoare oricãrei comunitãti.
Fidelã idealurilor sale, Tina Popa si-a propus sã sãvârseascã acest ritual, redesteptând crezul renascentist al actiunii umane: „Arta în orice”. Armonia vietii îsi are sãlas într-un asemenea rãspicat imbold.
Si nu întâmplãtor, chiar în aceste zile, ni s-a adeverit frumusetea si simplitatea luminoasã a unei astfel de hãrãziri, pe care, cu voia dumneavoastrã, mã grãbesc sã v-o încredintez în chip de moralã cãlãuzitoare a predosloviei de mai sus. Unul dintre artistii oaspeti din „asezãmântul” din Dealul Malului a fãcut la un moment dat o boroboatã.
Sfios ca un copil cuminte, a mers la gazdã sã i-o spunã. Oricum o-ntorcea si o sucea, Tina-l linistea: „Lasã, nu-i nimic, e bine!” „Dar, Tina dragã, am fãcut o stricãciune. Ti-am rupt pragul de la usã si nu l-am dres...”, insista smerelnicul împricinat, la care Tina, în locul dojanei, rosteste direct sentinta:
„Auzi, stii ceva? Tot ce faceti voi aici, e bine!” Adicã nu-i loc de stricãciune în fapta artistului si lumea trebuie sã afle asta! Clipã din care rostirea blândã si plinã de tâlc a Tinei a devenit motto-ul a tot ce s-a petrecut si se va mai petrece de azi înainte în Tabãra de picturã din Dealul Malului...
Prefatã la catalog Editia I
Corneliu ANTIM, critic de artã, scriitor – postfatã catalog 2002