|
 Sub
un petec
de cer, într-un refugiu patriarhal din lemn si piatră ce înoată în verdeată,
cu mobilier vechi cu parfum de câmp, cu altar de icoane si covoare cu
fluturi, păsări si flori, ce oglindesc parcă ograda din deal, cu alămuri
vechi si toaca din curte ce bate la ora prânzului pentru bucatele
împărtăsite în vase de lut cu linguri de lemn, cu un cuptor unde-ti coci
gândurile si fântâna ce-ti adapă sufletul, asa cum este ea, cred că această
casă a fost hărăzită taberei de creatie, cu sau fără voia mea...
Energia spirituală a locului – zestre subiectivă, atmosfera prielnică
lucrului si frumosului - îmbinate cu bucuria de a umple spatiul verde al
verii încărcat cu miresme si triluri, cu artisti ce plămădesc si zămislesc
patrimoniul artistic ce va dăinui, acestea m-au determinat, ce-i drept, si
dintr-un neastâmpăr interior - deopotrivă chin, provocare si plăcere – să
constientizez prezentul, să dilat timpul si spaţiul sub semnul statorniciei,
să adun material de trăiri si mai ales să simt comunicarea în dimensiunea
firescului. Am tinut cont de mofturile si răsfăturile fiecăruia în miros de
tei si de ulei, spre înnobilare, într-un loc dat, acum, în straie de lumină.
Mai în glumă si apoi în serios, gândul facerii m-a năpădit, nu mi-a dat pace
până nu l-am biruit, fără o spuză de bani de început, ca apoi să curgă de la
sine, binevoitori alăturati altora si altora, pregătiti si nepregătiti
pentru marea sărbătoare ce avea să fie, unde am învârtit rotită după rotită
la moara ce macină culoare.
Asa a apărut înfăptuirea unei tabere de creatie la care au venit Cuvântul,
sfintit de critici si actori, Sunetul muzicii culte, lăutăresti si păsăresti,
Jocul în jurul focului si sufletului, pentru că am dorit o întoarcere la
fibra cânepii din asternut, a untului pe frunză, a bucatelor sfintite de
cuvinte cu har si mai ales a bucuriei în jurul mesei de culori din care ne-am
ospătat sufletul, cu gândul că Bunul Dumnezeu a fost la noi si de astă dată.
Astfel, mi-am închipuit că suntem o „Mână” de artisti ce tinem în palmă
critici de artă ce zăbovesc în deal – de fapt, simbolul mâinii cu opt, zece,
douăsprezece degete – în functie de numărul artistilor prezenti în editia
respectivă, această mână cu substantă magică ce a tutelat taberele de
pictură, ca o fărâmă de vesnicie într-o matcă astrală.
Pitorescul situatiei, excursiile-documentare, întâlnirile cu colegi artisti,
oameni de presă, poeti, prozatori, dramaturgi, cu concerte si spectacole în
aer liber în curtea casei, au fost argumente în plus (dacă mai era cazul),
stimulatorii, propice inspiratiei în artă, o încununare a atmosferei
conviviale sub deviza „Omul sfinteste locul, Artistul sfinteste totul”.
Nu mi-a fost usor să trec pragul între neputintă si dorintă, dar m-am bazat
pe relatia hrănită ani de zile cu răspuns prompt din partea municipalitătii.
Primăria, în calitate de partener principal, a sustinut propunerea mea –
tabăra de creatie în casa proprie, cu artisti renumiti din tară care donează
forurilor locale lucrările de artă, zestrea lor, în semn de recunostintă si
prietenie ce dăinuie în timp.
În ciuda lipsei de fonduri, administratia municipală a reactionat
conjunctural.
La reusita celor patru editii si a albumului de fată au contribuit iubitorii
de artă, multumindu-le iar si iar că au fost încă o dată alături de o
initiativă privată, unică pe aceste meleaguri.
Asa mi-am dat seama că Vâlcea este o zonă cu un climat artistic deosebit,
aptă pentru promovare natională, capabilă să expandeze într-o dimensiune
internatională si interculturală prin relatia cu Casa Belgo-Română din
Bruxelles - de la o iniţiativă privată a unei tabere, la o misiune culturală
de artă plastică contemporană si nu oriunde, ci la Parlamentul European si
la Casa „Arthis” – un periplu facilitat de Primăria Municipiului Râmnicu
Vâlcea, de Consiliul Judetean si Ministerul Afacerilor Externe, cu o
expozitie având răsunetul scontat datorat pictorilor, cărora le multumesc cu
plecăciune încă o dată, că ne-au sfintit locul si sufletul. Si dacă s-au
repetat numele artistilor în mai multe editii este pentru că am vrut să
clădesc cărămidă pe cărămidă zidul cetătii pictorilor, documentati din
experientele anterioare, peste care s-au adăugat nume noi, contribuind
astfel la ctitorirea întru artă.
Cred că relatia artist-cetate mi-am zidit-o cu o biserică pictată, un muzeu
de artă reamenajat, o galerie si o scoală de artă, o excursie documentară pe
Coasta de Azur cu pictorii vâlceni, precum si o casă-atelier în care s-au
zămislit gânduri transpuse pe pânză care au traversat lumea, toate acestea
si încă altele ce or să vină...
Cu această monografie, cu acest album de artă – martor si document al
Taberei din Deal – proiect unic în felul lui, s-a încheiat perioada celor
patru editii, cu sufletul împăcat pentru că am reusit să ofer colegilor de
breaslă atmosfera, culoarea locală si trăirea autentic vâlceană, fără hotel,
cantine, camping sau provizorat, ci într-un conac la tară, de unde pogoară
pe ulita din Dealul Malului tărăncile cu cosul pe cap, plin cu povesti si
licori binecuvântate de Dumnezeu, la poarta mereu deschisă a celor ce vin cu
gândul bun sau nebun la o vărsătoare, purtătoare si iubitoare de frumos si
de folos.
Initiator si organizator, artist
plastic Tina Ecaterina Popa
|
